Băncile de
investițiii tind să fie văzute ca un
fenomen american. Ȋntreabǎ pe oricine de pe Wall Street de unde provin băncile
de investiții. Dacă răspunsul este Legea Bancară din 1933, atunci probabil ai
ȋntrebat un avocat. Dacă răspunsul este 17 mai 1792, odată cu nașterea Bursei de Valori din New York , atunci ai vorbit cu un
investitor bancar. Iar dacă
interlocutorul tău spune că nu
cunoaște răspunsul , atunci este perfect normal: nimeni nu știe cu adevărat de
unde provin băncile de investii, ca să nu mai vorbim ce sunt ele de fapt.
Ȋn sensul tradițional, băncile de investiții cumpăra titluri de valoare originale pentru revȃnzare către public. Ȋnsǎ băncile de investiții mai au multe
activităţi ȋnafarǎ de aceasta, și multe din aceste afaceri sunt mai vechi decȃt
ȋnsǎși băncile de investiții.
În ceea ce priveşte produsele financiare pe care băncile
de investiţii le oferă putem sublina faptul că acestea subscriu și
tranzacţionează obligaţiuni guvernamentale. Ele se autofinanţează prin acorduri
de răscumpărare. Băncile de investiţii dezvoltǎ noi instrumente financiare,
dintre care primele au fost titluri de valoare bazate pe ipotecǎ. Aceste
produse financiare foarte complexe existǎ de peste cinci sute de ani, unele
dintre ele fiind mai vechi , fiind
dezvoltate de strămoşii europeni ai băncilor de investiții de astăzi
pentru a asigura finanţare societǎțiilor
care dețin puține lichidităţi. Destul de ciudat, componentele de bază
ale capitalismului financiar precum banii
de hârtie, societăţile pe acţiuni şi bursa de valori- sunt mult mai recente ,
ȋntre două și trei sute de ani vechime.
Inventate de băncile europene, acestea reprezintă pilonii de industrializare a
economiei.
Banii, corporaţiile, şi bursele de valori sunt, de
asemenea la originea băncilor de investiții, care implică achiziţionarea de
titluri de valoare noi de la corporaţii şi revânzarea acestora publicului,
cu listare la bursa de valori.
După cum comenta şi “Ziarul
Financiar” ,
România duce lipsa de bănci de investii, acestea având un rol important în
dezvoltarea pieţelor de capital. Pentru a dezvolta pieţele de capital , băncile
de investiţie care au rolul de a aduce împreună oferta de capital cu
cererea.
Totuşi, multe din grupurile bancare prezente pe piaţa din România au început să
ofere clienţilor servicii de banca de investiţii , fie prin intermediul băncii
, fie prin intermediul unor divizii de genul Asset Managemnt sau Corporate
Finance. Astfel , tot mai multe companii apelează la serviciile oferite de
aceste bănci, sublinind ideea că ,
foarte posibil , vom vedea astfel de instituţii pe piaţa din România.
Băncile de investiţii , vor putea ajuta la
dezvoltarea pieţelor de capital , venind
de asemenea în ajutorul companiilor prin evaluarea imparţial a anumitor firme .
În cazul unei fuziuni sau achiziţii , banca poate intermedia tranzacţia între o
companie care fuzionează cu altă companie , sau poate intermedia o achiziţie în
care un fond de private equity cumpăra o
companie listată la bursă. De asemenea, banca acţionează ca un intermediar
extrem de sofisticat care creează lichiditate pe piaţă. Aceasta lichiditate
este un serviciu care are o valoare monetară, reflectată în comisioanele
percepute de bancă.
În România,
odată cu deschiderea fondurilor de pensii romaneşti către investiţii în acţiuni
şi obligaţiuni şi datorită reformei recente a sistemului de pensii, piaţa de
capital va fi mai bogată şi cantitatea banilor disponibili în piaţa va creşte.
În mai 2006, valoarea totală a banilor aflaţi în fonduri de investiţii
romaneşti era de numai 79 milioane euro, faţă de Polonia cu 15 miliarde,
Slovacia cu 3 miliarde sau Ungaria cu 7 miliarde.
Este clar că România va
înregistra o creştere semnificativă în noile fonduri şi banii trebuie să meargă
undeva să fie investiţi. Acest lucru va încuraja atât grupurile de Asset Management,
cât şi bancherii de investiţii care vor avea mai multe tranzacţii de
intermediat datorită creşterii capitalului disponibil pe piaţă.
